When an English speaker realises that a foreign person they are speaking to doesn't understand one of their sentences, they repeat it, the same way, but louder, as though the person were deaf. At no point does it come to their mind that their vocabulary might be complicated or that their expression might most probably be ambiguous to a foreigner and that they could reword it in a simpler way. The result is that not only the person still doesn't understand, but gets irritated at being considered deaf.
Când un vorbitor de engleză își dă seama că o persoană străină cu care vorbește nu înțelege una dintre propozițiile sale, o repetă, la fel, dar mai tare, de parcă persoana ar fi surdă. În niciun moment nu le vine în minte că vocabularul lor ar putea fi complicat sau că expresia lor ar putea fi cel mai probabil ambiguă pentru un străin și că l-ar putea reformula într-un mod mai simplu. Rezultatul este că nu numai că persoana încă nu înțelege, dar se irită că este considerată surdă.
