That's what I call a self-evident proposition, as the dog's-meat man said, when the housemaid told him he warn't a gentleman.
Așa numesc eu o propunere evidentă, așa cum a spus omul cu carne de câine, când menajera i-a spus că nu avertizează un domn.
The gentleman was standing in front of the bank.
Domnul stătea în faţa băncii.
He was a good-looking but somewhat raffish young gentleman.
Era un tânăr domn arătos, dar oarecum lamentabil.
He's a gentleman.
E un gentleman.
The gentleman stood in front of the bank.
Domnul stătea în faţa băncii.
He is a true gentleman.
Este un adevărat gentleman.
After lunch, the gentleman finished his cup of coffee and sat down on the sofa, placing behind him a pillow – the type found in Russian taverns that instead of soft, flexible wool, would be filled with something alarmingly similar to bricks and cobbles.
După prânz, domnul și-a terminat ceașca de cafea și s-a așezat pe canapea, punând în spatele lui o pernă – de tipul celor găsite în tavernele rusești care în loc de lână moale, flexibilă, ar fi umplută cu ceva alarmant de asemănător cu cărămizile și pietruișurile.
